Internetul, comunicarea si capitalul social

IMPORTANT: Cand spun capitalul social nu ma refer la suma de bani pusa la bataie in cadrul unui SRL.

Introducere

Cand a fost prima ultima data cand ti-a venit o idee buna dintr-o discutie pe messenger? Cand ai avut ultima oara o sclipire de geniu citind un blog? Sau cand ai simtit o atractie (neanimalica) fata de o persoana pe care o cunosti doar online? Pun pariu ca asta nu prea s-a intamplat.

Ba mai mult. Pun pariu ca ideile cele mai bune le ai cand esti sub dus sau cand vorbesti cu un prieten la o cafea. Pun pariu ca persoanle de care te simti atasat(a) sunt persoane pe care le cunosti in real life.

De ce toata aceasta discutie? Deoarece eu consider ca in ciuda beneficiilor pe care ni le-a adus, Interntul a diminuat serios comunicarea dintre noi.

“Blasfemie”

“Cum poti sa spui asa ceva ?!?”

“Ereticule” striga multimea la unison.

“Acum mai bine de o luna ridicai in slavi webul si acum te-ai tampit de tot” exclama un alt cititor al blogului meu.

Calmati-va dragii mei cititori! Lasati-ma sa ma explic. Este o mare diferenta intre ce facem noi acum pe Internet si comunicare. Pentru mine Internetul este mai degraba un mod de a transmite informatii…. pe cand comunicarea este mult mai mult de atat. Comunicarea duce la inovatie, relatiile care se creaza intre noi fac lumea sa se miste. Este ceea ce expertii numesc capitalul social.

Capitalul social

Sunt enorm de multe definitii pe aceasta tema.

Fukuyama definea in 1999 capitalul social ca “un set de valori si norme informale impartasite de un grup de oameni si care le permite acestora sa colaboreze datorita sentimentului de incredere care se creaza intre ei”.

Putnam scria in 2000 : “Capitalul social se refera la conexiunile dintre indivizi si la relatiile de incredere si reprocitate ce reies din asta. Astfel un grup de oameni super inteligenti dar izolati nu constituie un capital social de prea mare valoare.”

Deseori capitalul social se confunda cu capitalul uman. Este o diferenta importanta. Daca capitalul uman este suma competentelor detinute de o singura persoana, atunci capitalul social reprezinta multimea contributiilor si a ideilor dezvoltate prin interactiunea dintre mai multe persoane.

Cum comunicam?

Socialogii si expertii NLP au demonstrat ca de fapt comunicarea este compusa din 7% cuvinte, 36% tonul vocii si restul limbajul trupului. Care va sa zica comunicam in cea mai mare parte prin mijloace neverbale.

Acum daca cuvintele reprezinta 7%…. cam tot atat trebuie sa reprezinte si comunicarea prin scris. Ba chiar cred ca procentul se diminueaza simtitor pentru ca oamenii nu citesc pe Internet ci scaneaza textul.

Asadar doar prin folosirea textului ca mod de comunicare ne taiem o mare parte din potentialul creativ al comunicarii… si il transformam in schimb de informatii. Iar asta nu face decat sa diminueze capitalul social al unei companii, al unei comunitati….. al unei natiuni.

Internetul sau reinventia capitalului social

In 2004 a aparut un nou concept pe net: web 2.0 si odata cu el ideea de social web. Am scris si eu, entuziasmat de potentialul remarcabil al ideii. Se vorbeste de “inteligenta maselor” (wisdom of crowds) de modalitati avansate de a comunica, de a colabora etc.

Mii de oameni isi fac bloguri, apar zeci de servici “social stuff” pe net (am cam inceput sa ma plictisesc eu citind de o groaza de balarii “social” pe TechCrunch) etc. Ce mai….o intreaga nebunie! Apoi este e-mailul (chestii de web 1.0) si toate uneltele de project management, customer management, resources management si alte softuri si unelte web care permit “o mai buna comunicare”.

Toate aceste servicii nu fac decat sa creeze o falsa idee de comunicare, de interactiune sociala, cand scopul lor este cu totul altul.

Acum cateva zile citeam pe net de generatia myspace, care chipurile vor duce lumea pe noi culmi ale gloriei. Valeleu… Daca adolescentii frustrati ai Americi, care se masturbeaza in fata unui profil de pe myspace, visandu-se eroi, sunt viitorul omenirii avem o problema.

Si nu e vorba doar de myspace? Este youtube un serviciu social? Asa se descrie. Insa asta se reduce doar la acordarea de note unor filme si la comentarii postate pe site. Wow! Cata comunicare si interactiune sociala! La fel putem vorbi si de digg sau alte chestii descrise ca “social revolution”.

Final apocaliptic

Citeam acum ceva timp de paradoxul orasului pe bubble generation. Oamenii se aduna in comuniati cat mai mari, dar cu cat orasele devin mai mari si aglomerate cu atat oamenii devin mai singuri. Se poate face cu siguranta o parelela cu Internetul. Cu cat folosim mai mult messangerul, e-mailul, softul de CRM etc cu atat ne simtim parca mai singuri, mai lipsiti de creativitate…. ne simtim mai deprimati.

Ideile, visele nu pot aparea printr-o conversatie pe mail (oricat de sofisticat ar fi acesta). Pana la urma discutiile interminabile in jurul cafelei de dimneata sau in jurul dozatorului de apa sunt benefice. Sunt situatii de comunicare autentica care in timp creaza incredere, iar incredera am vazut din definitiile de mai sus unde duce.

Concluzie: Iesiti mai mult pe afara. Comunicati. Blogg less… have a life!

PS: Daca vreti sa aprofundam subiectul, nu discutam mai degraba la o bere?